Elogiu unui OM

„Nu contează cine veţi fi în viaţă, conteaza să fiţi oameni” asta ne spunea nouă, pe atunci absolvenţilor de liceu, Vasile Gulcă, un excelent profesor de fizică şi un om în adevaratul sens al cuvântului.

 Am avut onoarea să-l cunosc pe acest om deosebit în toamna anului 2006, a venit să ne salveze liceul care se afla atunci intr-o situaţie delicată la fizică. Scund, cu părul nins de ani si cu nişte ochi blânzi care pareau să patrundă în sufletul fiecăruia dintre noi, el a reuşit să ne cucerească încrederea chiar din primele clipe.

Era un fizician excelent, ridicând considerabil nivelul de studiere a acestei discipline în toate instituţiile prin care a fost purtat de vântul sorţii de-a lungul anilor. Asta a facut si în liceul nostru, care dupa mulţi ani de pauză a început să aibă premianţi la olimpiadele judeţene la fizică, şi totul datorită muncii depuse de domnul profesor Gulcă, care a  avut puterea sa ma facă olimpic chiar şi pe mine, eu fiind până atunci un elev care nu facea prea mulţi purici la ştiinţele exacte.

Avea acel dar de a se face auzit de fiecare elev în parte, ştia să găsească cheiţa sufletului fiecăruia dintre noi. Îşi iubea elevii precum un tată îşi poate iubi copiii, şi această dragoste nu putea să nu fie reciprocă. Era mai mult ca sigur cel mai iubit profesor din  tot liceul, nu auzeai o vorbă rea despre el de la vre-un elev. Pe cât era de iubit de elevi, pe atât de invidiat de către alţi profesori care se bucurau de o popularitate mult mai mică decât cea a domnului profesor  Gulcă.

Abia acum încep să-mi dau seama că acea blândeţe îşi avea rădăcinile în faptul că acest minunat om a avut parte de o copilărie zbuciumată şi dură, fără un pic de ajutor din partea celorlalţi, şi prin blândeţea şi bunatatea sa el făcea ca copiii, elevii săi să nu simtă ce-a simţit el, ci să se simtă liberi, să se simtă susţinuţi şi apreciaţi de cineva.

De fapt, prin toate acestea domnul Gulcă ne învăţa o simplă, dar în acelaşi timp esenţială regulă a vieţii: „Întâi de toate om să fii”, demonstrând-o prin exemplul său, exemplul unui simplu profesor de liceu, dar în acelaşi timp al unui OM, OM al cărui nume merită să fie înscris pe veci cu litere de aur în lista celor mai buni oameni dintre toţi care au trăit vreodată pe bătrânul nostru Pământ.

STUDENTUL BASARABEAN ÎN ROMÂNIA

   Odată cu destramarea URSS, tot mai multi tineri basarabeni au luat calea studiilor în România. Oare ce i-a determinat să facă acest pas? De ce nu au rămas să studieze în instituţiile din Republica Moldova?

   Ca să răspundem la aceste întrebări, trebuie sa aruncăm o privire peste situaţia studenţilor din instituţiile de învăţământ superior din Republica Moldova, instituţii în care corupţia este la ordinea zilei. De altfel, ca să promoveze un examen sau altul, studentul trebuie să se prezinte în faţa cadrului didactic cu carnetul de student în care să fie pusă o anumită sumă de bani, ca să nu aibă parte de "stresuri" cu privire la promovare. O altă practică des întâlnită este "strângerea de fonduri" de către intreaga grupă pentru a "îmblânzi" un cadru didactic.

Din aceste fapte reiese că tânărul basarabean, plecând de acasă la facultăţile din România, caută doar astfel de lucruri elementare într-o societate civilizată precum: stabilitatea, libertatea de exprimare şi, nu în ultimul rând caută o schimbare spre bine în viaţa sa.

   De ce România şi nu o altă ţară? Opţiunea tinerilor basarabeni de a veni la studii în România are mai multe premise, prima dintre acestea fiind vecinătatea imediată a acestei ţări.O a doua premisă nu mai puţin importantă decât prima este trecutul istoric comun al României cu Republica Moldova şi eventualitatea unirii acestor ţări în viitor. O altă premisă importantă reprezintă o serie de facilităţi acordate de către statul român studentilor basarabeni, precum acordarea unor burse pe toată durata studiilor şi scutirea de la plata taxelor de cazare la cămin.

Anume aceste facilităţi acordate basarabenilor crează unele nemulţumiri din partea studenţilor români, care consideră că acestia (basarabenii) vin să le ia locurile bugetate la facultăţi, locurile la cămin şi bursele, considerând acest fapt o nedreptate. Fiind unul dintre studenţii basarabeni, aud aproape în fiecare zi din partea colegilor români întrebări de genul: "De ce voi luaţi bursa oricum, şi noi trebuie să avem doar note mari ca să o luăm?" sau "De ce voi veniţi de la mama dracului şi aveţi prioritate la cazare, şi noi rămânem pe dinafară?"

    După cum am mai spus, studentul basarabean caută o schimbare spre bine în viaţa sa, apropiindu-se tot mai mult de realizarea scopului său necătând la atitudinea ostilă a unor colegi, la unele obstacole neprevăzute care apar din când în când şi, nu în ultimul rând, rezistând dorului de casă care îl macină tot timpul.